| | | | |
|

SINTEZA REZULTATELOR PE ANUL 2007

Obiectivul 1/2007. Identificarea unor soiuri şi biotipuri locale valoroase

În cursul deplasărilor în teren au fost identificate şi prelevate probe de la peste 100 de soiuri şi cultivare locale pe teritoriul judeţelor Arad, Caraş-Severin şi Timiş. În urma prelevării probelor şi analizării datelor privind însuşirile ampelografice, fizico-chimice şi tehnologice au fost identificate ca fiind interesante pentru desfăşurarea ulterioară a cercetării 51 de cultivare locale.

a. Distribuţia soiurilor şi biotipurilor locale pe areale şi localităţi

 Cele 51 de cultivare locale reţinute în continuare se găsesc pe teritoriul localităţilor prezente în tabelul nr. 1. Din cele 51 de biotipuri locale 17 prezintă însuşiri specifice soiurilor de struguri pentru masă, 16 se pretează pentru vinificaţie iar 18 prezintă însuşiri mixte, pretându-se la vinificare sau consum în stare proaspătă.

Tabelul 1 - Distribuţia soiurilor şi biotipurilor locale pe areale şi localităţi
(pentru vizualizare aveti nevoie de Acrobat Reader)

b. Caracterizarea ampelografică

Pentru caracterizarea ampelografică a cultivarelor s-au făcut referiri la cei mai importanţi descriptori ampelografici: frunza, strugurele şi bobul (tabelul 2). Caracterizarea ampelografică pe larg va fi prezentată în raportul de cercetare şi sintetic în cele ce urmează. Descrierea ampelografică este completată de poze ale fiecărui cultivar care vor putea fi consultate şi pe viitorul site al grantului care va fi realizat conform obiectivelor propuse în prima parte a anului 2008.

Tabelul 2 - Descrierea ampelografică
(pentru vizualizare aveti nevoie de Acrobat Reader)

Pentru stabilirea denumirii soiurilor şi cultivarelor locale s-a apelat la numeroase criterii (denumirea locală populară în cazul în care există, iniţialele localităţilor în care au fost descoperite, iniţialele străzilor pe care au fost descoperite, numărul casei gospodarilor, însuşirile ampelogarfice şi tehnologice predominante, etc.).
      Descrierea ampelografică a soiurilor si pozele fiecărui cultivar, realizeaza în ansamblu o prezentare complexă a cultivarelor,  care stă la baza editării unor materiale complete la finalul ciclului de cercetare.
      Ştiut fiind faptul că strugurii pentru masă sunt fructe care „se consumă mai întâi cu ochii” se remarcă prin aspectul deosebit al strugurilor, cultivarele: Alb de Păulian, Negru de Păulian, Albă de Mâsca, Frumoasă albă de Măderat, Ineu 4, Ineu 6, Buziaş U-21, Auriu de Buziaş.
      Şi în cazul cultivarelor pentru vin sunt câteva deosebit de interesante, asupra acestora ne vom putea pronunţa după analizarea complexă a vinurilor, care încă se găsesc în plin proces de vinificare.

c. Caracteristici tehnologice  şi fizico-chimice ale soiurilor şi biotipurilor locale de struguri pentru consum în stare proaspătă şi cu însuşiri mixte.

Caracteristicile tehnologice şi fizico-chimice ale cultivarelor se prezintă separat pe direcţii de producţie: soiuri de struguri destinate consumului în stare proaspătă, soiuri de struguri cu însuşiri mixte pentru consum în stare proaspătă şi pentru vinificaţie şi soiuri de struguri destinate producerii vinului ( tabelele 3,4,5 ).
Pentru edificare rezultatele se prezintă comparativ cu soiurile Chasselas dore, Fetească regală şi Cabernet Sauvignon.
 

Tabelul 3 - Caracteristici tehnologice  şi fizico-chimice ale soiurilor şi biotipurilor locale de struguri, pentru consum în stare proaspătă
(pentru vizualizare aveti nevoie de Acrobat Reader)

Soiurile şi biotipurile pentru consum în stare proaspătă reţinute se caracterizează printr-un conţinut diferit de zahăr, variind între 198 g/l în cazul soiului Frumoasă albă de Măderat şi 116 g/l la soiurile Frumoasă albă de Buziaş şi Răşchirată albă de Silagiu. În majoritatea cazurilor soiurile prezintă un raport echilibrat între zaharuri şi aciditate după cum reiese şi din valorile indicelui glucoacidimetric.
      În tabelul 4 prezentăm soiurile şi biotipurile locale care prezintă însuşiri mixte, comparativ cu soiul Chasselas dore, soi de struguri pentru masă dar care poate fi utilizat şi în vinificaţie.
      Aceste soiuri prezintă în marea lor majoritate un aspect comercial plăcut, apropiat de cel al strugurilor pentru masă, iar unele o compoziţie chimică echilibrată care le recomandăm şi pentru folosirea la obţinerea unor vinuri de larg consum, savuroase, echilibrate dar cu o tărie alcoolică mai redusă, aceasta fiind şi una dintre tendinţele pe plan mondial în vinificaţie.Din această grupă remarcăm soiurile Buziaş U 21, Negru mic de Silagiu şi Nănaşă de Măderat.

Tabelul 4 - Caracteristici tehnologice şi fizico-chimice ale soiurilor şi biotipurilor locale de struguri cu însuşiri mixte
(pentru vizualizare aveti nevoie de Acrobat Reader)

 

Obietivul 2/2007. Realizarea unor sortimente de vinuri tipice, autentice şi competitive.

Din cele 16 cultivare recomandate pentru producerea de vinuri au fost prelevate probe care s-au vinificat în minipartizi de vin. Pentru condiţii egale de prelucrare s-a folosit aceeaşi tehnologie de vinificare pentru toate cultivarele în funcţie de grupa acestora: cultivare pentru vinuri roşii, cultivare pentru vinuri albe şi aromate.
      Procesul de vinificare nu este încă finalizat, vinul fiind încă în formare, aflându-se în curs de limpezire.

Tabelul 5 - Caracteristici tehnologice şi fizico-chimice ale soiurilor şi biotipurilor locale de struguri, pentru vin
(pentru vizualizare aveti nevoie de
Acrobat Reader)

La începutul fermentaţiei la majoritatea soiurilor mustul prezenta o compoziţie echilibrată. La unele soiuri conţinutul ridicat de zahăr permite obţinerea unor vinuri de calitate care se pot vinifica în vinuri seci, demiseci, demidulci sau dulci, satisfăcând astfel cerinţele unei palete largi de consumatori ( Roz de Buziaş, Buziaş A.Ş., Fragă albă de Silagiu, Ruginiu de Silagiu, Negru bătut de Roşia, Ineu 2, Negru mic de Buziaş ).
Alte soiuri se remarcă printr-un plus de aciditate pretându-se astfel pentru obţinerea spumantelor şi a spumoaselor sau putând fi utilizate ca şi corectoare de aciditate la soiurile deficitare sau în anii călduroşi, secetoşi.


Concluzii

Zona de referinţă se remarcă printr-o abundenţă de soiuri şi biotipuri locale, unele cu adevărat foarte valoroase, care în marea lor majoritate sunt foarte puţin cunoscute, poate doar de acei în a căror gospodărie se găsesc.
Aproape toate soiurile şi biotipurile locale reţinute se cultivă după o tehnologie minimală, care se rezumă la tăiere şi recoltare, eventual 1-2 praşile.
 Tratamentele fitosanitare în majoritatea cazurilor lipsesc, sau se limitează la 1-2 stropiri cu zeamă bordeleză, ceea ce ne determină să afirmăm că strugurii obţinuţi pot fi consideraţi struguri ecologici.
Cu toate cele menţionate există numeroase soiuri şi biotipuri locale care se remarcă prin producţii mari, aspect comercial plăcut al strugurilor şi conţinut echilibrat în zaharuri şi aciditate. Ne întrebăm cum s-ar comporta aceste soiuri în cazul unei tehnologii de cultură bazată pe principii ştiinţifice.